Am citit asta pe un blog unde mi-e drag sa descopar, de fiecare data, valoare si sensibilitate.
Am avut si eu, azi, aceeasi revelatie, in plus cu durerea ca am pierdut si ceea ce stiu ca as fi putut avea...
Am invatat sa privesc partea buna a lucrurilor in orice situatie, oricat de mizerabila ar fi aceasta.
Si exista parti bune. Exista motive, gesturi, zambete, sperante, vise, realitati, sentimente. Exista incredere, bunatate, amintiri frumoase.
Mi-e drag sa le adun si sa le pastrez.
Si iara multumesc pentru fiecare clipa pe care o traiesc, chiar daca uneori cu lacrimi pe obraz.
Asa sunt eu, renasc din fiecare strop de cenusa dupa ce am ars pana la ultima suflare.
Un prieten drag, mai deunazi, vroia sa-mi numere "vietile pierdute" si a constatat ca sunt 8 (cu totul, adunand cam tot ce mi se intamplase pana acum).
Oare asta e ultima? sau mai sunt inca de "ars" vreo duzina?
Cand stii ca s-a sfarsit? Cand nu mai simti nimic? Atunci ar trebui sa ma bucur... simt!
Simt ca am mai "murit" o data!
Vangelis - Missing
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment