Wednesday, July 4, 2007
Din categoria "Citate"
"Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te conformezi atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciuna e a ta numai cand o dai altuia, astfel ea este numai in tine."
- Nicolae Iorga
Monday, July 2, 2007
Din categoria "Citate"
"Nu trăi în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi toate eforturile în prezent."
- Buddha
Sunday, June 24, 2007
Din categoria "Citate"
"Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri."
- Petre Ţuţea
Din categoria "Citate"
"Efortul îşi arată roadele dupa ce o persoană refuză să se oprească."
- Napoleon Hill
Saturday, June 23, 2007
Un zâmbet şi o lacrimă...
"Intr-o zi prietenia se întâlneşte cu dragostea, fiecare se prezintă. Apoi dragostea întreabă prietenia: "Daca exist eu, tu ce rost mai ai? Prietenia raspunde: "eu las un zâmbet acolo unde tu ai lăsat o lacrimă..."
Wednesday, June 20, 2007
Din categoria "Citate"
"Vei obtine totul de la ceilalti daca vei da totul din tine."
- Harry Firestone
- Harry Firestone
Tuesday, June 19, 2007
Din categoria "Citate"
"Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea."
- Buddha
Tuesday, June 12, 2007
O clipa...
O clipa privesti in jurul tau si ti se pare ca totul s-a naruit....
O clipa te aduce inapoi de unde ai plecat .... si cauti alt drum...
O clipa iti aduce speranta... si incepi sa visezi!
O clipa iti infloreste zambetul pe buze cand vezi ca totul nu e in zadar, ca ai sperat si ai reusit:)
Si tot o CLIPA te aduce iara inapoi de unde ai plecat.... si o o iei de la inceput....
O clipa.... de neatentie....
O clipa te aduce inapoi de unde ai plecat .... si cauti alt drum...
O clipa iti aduce speranta... si incepi sa visezi!
O clipa iti infloreste zambetul pe buze cand vezi ca totul nu e in zadar, ca ai sperat si ai reusit:)
Si tot o CLIPA te aduce iara inapoi de unde ai plecat.... si o o iei de la inceput....
O clipa.... de neatentie....
Monday, June 11, 2007
Din categoria "Citate"
"Progreseaza si nu te opri niciodata pentru ca progresul inseamna perfectiune.
Progreseaza si nu te teme de tepii din cale, pentru ca ei atrag doar sangele stricat. "
- Kahlil Gibran - "The Visit of Wisdom"
Wednesday, June 6, 2007
Din categoria "Citate"
"Trebuie sa fii schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume. "
- Mahatma Gandhi
Tuesday, June 5, 2007
Punct si de la capat....
Firele nevazute care te leaga de oamenii care au trecut prin viata ta sunt multe... Se intind ca o plasa de paianjen pana in cele mai intunecate locuri din sufletul tau... lasa urme - amintiri dragi si rani dureroase, care se cicatrizeaza greu...
Cand insa, sufletul tau se impaca cu realitatea, cand cauti mana care te tinea si n-o gasesti, cand stii ca niciodata nu vei reusi sa intorci timpul... atunci e exact momentul cand trebuie sa pui punct si sa o iei de la capat.
Iar daca esti atat de pur si de corect cu tine, lasa amintirile frumoase sa-ti aline durerea si sa-ti infrumuseteze viata. E meritul tau ca ele au existat! E meritul tau ca a fost atat de frumos! E meritul tau ca s-au nascut si au trait la lumina unor sentimente atat de frumoase!
Si bucura-te ca ai avut ocazia sa mai traiesti acele sentimente si ca rautatea si ura nu le-au manjit cu noroi si incalzeste-te la caldura lor.
E rar si greu sa gasesti pe cineva cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda, cei mai multi vor sa te schimbe, nu tin cont de ceea ce vrei, incearca sa iti invadeze spatiul tau in care ai nevoie sa-ti macini indoielile si sa-ti traiesti tristetile, sa iti plangi mahnirile si sa-ti urli dezamagirile, spatiul pe care fiecare din noi si-l doreste numai pentru el, in care sa se inchida cand lucrurile nu-i merg bine si din care isi ia resursele sa lupte mai departe!
Si daca acolo iti inchizi amintirile dragi, e locul cel mai scump din viata ta, numai al tau, locul care stie fiecare lacrima varsata, fiecare urlet de durere si fiecare dorinta pe care ti-ai pus-o!
Ramas bun prieten drag, e timpul sa te prafuiesti un pic si sa ma lasi sa imi ling ranile in tacere... iti multumesc pentru tot ce ai adus in viata mea, e TIMPUL sa pun punct... si de la capat!
Cand insa, sufletul tau se impaca cu realitatea, cand cauti mana care te tinea si n-o gasesti, cand stii ca niciodata nu vei reusi sa intorci timpul... atunci e exact momentul cand trebuie sa pui punct si sa o iei de la capat.
Iar daca esti atat de pur si de corect cu tine, lasa amintirile frumoase sa-ti aline durerea si sa-ti infrumuseteze viata. E meritul tau ca ele au existat! E meritul tau ca a fost atat de frumos! E meritul tau ca s-au nascut si au trait la lumina unor sentimente atat de frumoase!
Si bucura-te ca ai avut ocazia sa mai traiesti acele sentimente si ca rautatea si ura nu le-au manjit cu noroi si incalzeste-te la caldura lor.
E rar si greu sa gasesti pe cineva cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda, cei mai multi vor sa te schimbe, nu tin cont de ceea ce vrei, incearca sa iti invadeze spatiul tau in care ai nevoie sa-ti macini indoielile si sa-ti traiesti tristetile, sa iti plangi mahnirile si sa-ti urli dezamagirile, spatiul pe care fiecare din noi si-l doreste numai pentru el, in care sa se inchida cand lucrurile nu-i merg bine si din care isi ia resursele sa lupte mai departe!
Si daca acolo iti inchizi amintirile dragi, e locul cel mai scump din viata ta, numai al tau, locul care stie fiecare lacrima varsata, fiecare urlet de durere si fiecare dorinta pe care ti-ai pus-o!
Ramas bun prieten drag, e timpul sa te prafuiesti un pic si sa ma lasi sa imi ling ranile in tacere... iti multumesc pentru tot ce ai adus in viata mea, e TIMPUL sa pun punct... si de la capat!
Monday, June 4, 2007
"Calitatea unui om este ... OMENIA"
Dar loviti din toate partile sunt cei care sunt prea omenosi, prea sensibili si prea corecti. Ca si cum ar fi o conspiratie universala "uite-L, prindeti-L, loviti-L, sfaramati-I toate visele, omorati-I tot ce e frumos in jurul lui, aruncati-L in disperare, faceti-L sa sufere...".
LUI, celui care a indraznit sa nu uite ca e OM, i se vaita toti, ii cer ajutorul si ii arunca poverile lor... iar EL le ia... le aranjeaza meticulos, le alina si le da speranta:) o clipa de frumusete si un zambet...
Si atunci cand toate sunt rezolvate... IL uita... IL arunca intr-un colt ca pe o papusa veche... si ii cer sa fie acolo ori de cate ori au nevoie de EL :(
Dar EL... se bucura de bucuria ce le-a dat, zambeste cu lacrimi pe obraz pentru uitarea lor si ii asteapta sa revina... pentru ca ii iubeste! Ii iubeste sincer si dezinteresat, le iubeste zambetul de pe fata cand sunt fericiti... si asteapta sa i se inchida ranile provocate de prea multa iubire... ca sa mearga mai departe... EL - OMUL.
LUI, celui care a indraznit sa nu uite ca e OM, i se vaita toti, ii cer ajutorul si ii arunca poverile lor... iar EL le ia... le aranjeaza meticulos, le alina si le da speranta:) o clipa de frumusete si un zambet...
Si atunci cand toate sunt rezolvate... IL uita... IL arunca intr-un colt ca pe o papusa veche... si ii cer sa fie acolo ori de cate ori au nevoie de EL :(
Dar EL... se bucura de bucuria ce le-a dat, zambeste cu lacrimi pe obraz pentru uitarea lor si ii asteapta sa revina... pentru ca ii iubeste! Ii iubeste sincer si dezinteresat, le iubeste zambetul de pe fata cand sunt fericiti... si asteapta sa i se inchida ranile provocate de prea multa iubire... ca sa mearga mai departe... EL - OMUL.
Oare se merita?
Ieri, stand la taclale cu un prieten mi-a fost dat sa aud urmatoarele:
"femeile sunt ireal de surprinse in general...cand gasesc si partea masculina dezinteresata de chestiile obisnuite" ! (n.m. discutam de "strong woman" pe care o intalnesti in ziua de azi, femeia care reuseste in viata de familie si in cariera).
Gandul m-a dus ca noi toti suntem ireal de surprinsi cand privim in urma si vedem ce fel de oameni suntem... (normal, daca avem capacitatea asta!)! Si mai ales cand vedem ce fel de oameni am primit in viata noastra....
Si ne intrebam, oare se merita?
"femeile sunt ireal de surprinse in general...cand gasesc si partea masculina dezinteresata de chestiile obisnuite" ! (n.m. discutam de "strong woman" pe care o intalnesti in ziua de azi, femeia care reuseste in viata de familie si in cariera).
Gandul m-a dus ca noi toti suntem ireal de surprinsi cand privim in urma si vedem ce fel de oameni suntem... (normal, daca avem capacitatea asta!)! Si mai ales cand vedem ce fel de oameni am primit in viata noastra....
Si ne intrebam, oare se merita?
Panseuri de inceput de saptamana...
"Radacinile adevaratei realizari se afla in dorinta de a deveni cel mai bun." - Harold Taylor
Adevarat!!?!!
Ne mai ratacim prin viata pe poteci care duc spre nicaieri sau mai rau, sunt infundate....
Din pacate, le vezi cat mai tarziu ca sa nu poti sa nu le traversezi in intregime... dar, adevarata realizare, pentru unii, este sa nu ramana acolo ci sa se intoarca si sa caute drumul bun!
"Dorinta de a deveni cel mai bun" este ceva care este inauntrul nostru, ne da forta si capacitatea de a incerca, de a lupta, de a merge mai departe, cautand, sperand si luptand...
Cei mai multi se limiteaza la ce au, la ce li se ofera, drumurile nebatatorite sunt prea periculoase si obositoare, finalitatea lor pare a fi incerta si apoi cere prea multe eforturi!
Sa nu fii comun, sa nu iti doresti doar ceva usor si plictisitor, cere multe sacrificii si un spirit totdeauna "cautator":) Il ai?
Adevarat!!?!!
Ne mai ratacim prin viata pe poteci care duc spre nicaieri sau mai rau, sunt infundate....
Din pacate, le vezi cat mai tarziu ca sa nu poti sa nu le traversezi in intregime... dar, adevarata realizare, pentru unii, este sa nu ramana acolo ci sa se intoarca si sa caute drumul bun!
"Dorinta de a deveni cel mai bun" este ceva care este inauntrul nostru, ne da forta si capacitatea de a incerca, de a lupta, de a merge mai departe, cautand, sperand si luptand...
Cei mai multi se limiteaza la ce au, la ce li se ofera, drumurile nebatatorite sunt prea periculoase si obositoare, finalitatea lor pare a fi incerta si apoi cere prea multe eforturi!
Sa nu fii comun, sa nu iti doresti doar ceva usor si plictisitor, cere multe sacrificii si un spirit totdeauna "cautator":) Il ai?
Saturday, June 2, 2007
Friday, June 1, 2007
Din categoria "Replici de bun simt":)
"We really like working with you, so lets try not to get lawyers involved"
(Client, President to Freelance Graphic Designer)
(Client, President to Freelance Graphic Designer)
Wednesday, May 30, 2007
Un nou anotimp...
Un nou anotimp, o noua speranta, un vis care trebuie implinit, o sansa? sau mai mult?....
Florile uscate din vaza imi aduc aminte ca stiu sa iubesc si sa traiesc, dar simt ca am murit un pic si gandurile mele se duc in fiecare dimineata spre un drum pe care nu l-am urmat....
"Mai bine sa ai regrete dar sa stii adevarul si sa stii ca ai facut totul, ca ai luptat pentru fiecare clipa din ea, pentru ca e viata ta" asa imi spunea o prietena.
Oare cine stie mai bine ca mine sa lupte pentru ceva? Oare cine stie (mai bine) ca toate clipele fara tine, dor? Dor, atat cat poate durea ceva, cu aceea intensitate cu care am fost fericita, cu aceeasi intensitate cu care am crezut in tine, cu aceea durere care nu poate fi exprimata in cuvinte ci doar in zilele in care nu te-ai putut gandi decat "de ce?"
De ce? De ce viata vine ca un tavalug si sterge tot ce ai? De ce cand doi oameni merg pe un drum de mana intervin altii? Invidie? Rautate? Joc meschin?
Nu cred.... viata iti plateste greselile.
Atunci cand lasi pe altii sa iti schimbe destinul, cand ii lasi sa intre in viata ta si sa strice tot ce ai, sa iti ia bucuria fiecarei zile, sa iti aduca durere si lacrimi de dor si de pareri de rau, sa iti faca rau fizic si psihic, esti de vina!
Tu ai lasat sa se intample asta... tu i-ai lasat sa faca asta, invitandu-i in viata ta sa iti ia ceea ce pretuiai mai mult. Tu esti de vina! Si viata iti plateste asta, poate cu varf si indesat, poate peste...
Nu era usor sa astepti, acum e si mai greu sa nu ai....
Iti aduci aminte de lungile discutii purtate mergand mana in mana?
De clipele cand ne uitam unul la altul si uitam de ora si de tot ce era greu in viata noastra?
De nerabdarea sa ne vedem, sa uitam de tot si de toate si ne doream sa fim "numai noi doi"?
Doare, atat de rau incat nici noaptea nu ne mai aduce alinarea... sau uitarea...
Doare, atat de rau incat ai taia tot in jur numai sa nu se fi intamplat, incat ti-ai dori sa ai puterea sa intorci timpul sa nu se mai intample nimic din ce a fost...
Dar n-ai puterea asta si stii ca nimic nu va mai fi ca inainte, nimic nu va alina durerea si dorul si vei arde ca o lumanare pana cand flacara ei va usca tot, dar mai ramane speranta.... ca undeva, candva vei mai putea sa te uiti in ochii lui si vei uita de toate si de tot si vei simti iar ce ai pierdut... ce ti s-a luat... ce n-ai apucat sa ai....
Un nou anotimp, un nou drum, un strop de speranta si o voce dinauntrul tau care iti spune ca vei merge mai departe, cu sufletul schiop si ochii in lacrimi, mai departe pana cand nimic nu va mai fi...
Sa nu zici ca nu lupt, lupt cu mine, cu tot ce mi-a fost dat sa am si stiu ca nu o sa mai am... cu tine... unde am ajuns? sa lupt cu tine pentru mine... viata e o lupta! am sa inving oare intr-o zi?
Speranta moare ultima.... speranta ca ce?
Un nou anotimp, un nou inceput, un nou drum, o noua zi fara tine si fara clipele cand asteptam sa ne vedem si sa uitam de toti si de toate, o noua zi cu sufletul ars si pierdut, cu lacrimi pe obraz, zile fara vocea ta, fara mana ta in mana mea... dar un nou inceput, unde regretele raman in urma si soarele lumineaza iar diminetile, fara tine, si usuca lacrimile noptii... si doare zambetul pe care nu ti-l pot da, un nou inceput in care o sa incerc sa nu mai pierd nicio clipa...
Florile uscate din vaza imi aduc aminte ca stiu sa iubesc si sa traiesc, dar simt ca am murit un pic si gandurile mele se duc in fiecare dimineata spre un drum pe care nu l-am urmat....
"Mai bine sa ai regrete dar sa stii adevarul si sa stii ca ai facut totul, ca ai luptat pentru fiecare clipa din ea, pentru ca e viata ta" asa imi spunea o prietena.
Oare cine stie mai bine ca mine sa lupte pentru ceva? Oare cine stie (mai bine) ca toate clipele fara tine, dor? Dor, atat cat poate durea ceva, cu aceea intensitate cu care am fost fericita, cu aceeasi intensitate cu care am crezut in tine, cu aceea durere care nu poate fi exprimata in cuvinte ci doar in zilele in care nu te-ai putut gandi decat "de ce?"
De ce? De ce viata vine ca un tavalug si sterge tot ce ai? De ce cand doi oameni merg pe un drum de mana intervin altii? Invidie? Rautate? Joc meschin?
Nu cred.... viata iti plateste greselile.
Atunci cand lasi pe altii sa iti schimbe destinul, cand ii lasi sa intre in viata ta si sa strice tot ce ai, sa iti ia bucuria fiecarei zile, sa iti aduca durere si lacrimi de dor si de pareri de rau, sa iti faca rau fizic si psihic, esti de vina!
Tu ai lasat sa se intample asta... tu i-ai lasat sa faca asta, invitandu-i in viata ta sa iti ia ceea ce pretuiai mai mult. Tu esti de vina! Si viata iti plateste asta, poate cu varf si indesat, poate peste...
Nu era usor sa astepti, acum e si mai greu sa nu ai....
Iti aduci aminte de lungile discutii purtate mergand mana in mana?
De clipele cand ne uitam unul la altul si uitam de ora si de tot ce era greu in viata noastra?
De nerabdarea sa ne vedem, sa uitam de tot si de toate si ne doream sa fim "numai noi doi"?
Doare, atat de rau incat nici noaptea nu ne mai aduce alinarea... sau uitarea...
Doare, atat de rau incat ai taia tot in jur numai sa nu se fi intamplat, incat ti-ai dori sa ai puterea sa intorci timpul sa nu se mai intample nimic din ce a fost...
Dar n-ai puterea asta si stii ca nimic nu va mai fi ca inainte, nimic nu va alina durerea si dorul si vei arde ca o lumanare pana cand flacara ei va usca tot, dar mai ramane speranta.... ca undeva, candva vei mai putea sa te uiti in ochii lui si vei uita de toate si de tot si vei simti iar ce ai pierdut... ce ti s-a luat... ce n-ai apucat sa ai....
Un nou anotimp, un nou drum, un strop de speranta si o voce dinauntrul tau care iti spune ca vei merge mai departe, cu sufletul schiop si ochii in lacrimi, mai departe pana cand nimic nu va mai fi...
Sa nu zici ca nu lupt, lupt cu mine, cu tot ce mi-a fost dat sa am si stiu ca nu o sa mai am... cu tine... unde am ajuns? sa lupt cu tine pentru mine... viata e o lupta! am sa inving oare intr-o zi?
Speranta moare ultima.... speranta ca ce?
Un nou anotimp, un nou inceput, un nou drum, o noua zi fara tine si fara clipele cand asteptam sa ne vedem si sa uitam de toti si de toate, o noua zi cu sufletul ars si pierdut, cu lacrimi pe obraz, zile fara vocea ta, fara mana ta in mana mea... dar un nou inceput, unde regretele raman in urma si soarele lumineaza iar diminetile, fara tine, si usuca lacrimile noptii... si doare zambetul pe care nu ti-l pot da, un nou inceput in care o sa incerc sa nu mai pierd nicio clipa...
Tuesday, May 29, 2007
Chinese Sign: The Dragon
Mantra: Good luck runs my life.
The Dragon is the bringer of good luck -- having a Dragon as a friend will create great luck for you.
Really!?:)
Famous Dragons:
Julie Christie
Bing Crosby
Neil Diamond
Matt Dillon
Kirk Douglas
Michael Douglas
John Lennon
Nick Nolte
Al Pacino
Martin Sheen
Ringo Starr
I'm great, I'm lucky, I am a Dragon:)
The Dragon is the bringer of good luck -- having a Dragon as a friend will create great luck for you.
Really!?:)
Famous Dragons:
Julie Christie
Bing Crosby
Neil Diamond
Matt Dillon
Kirk Douglas
Michael Douglas
John Lennon
Nick Nolte
Al Pacino
Martin Sheen
Ringo Starr
I'm great, I'm lucky, I am a Dragon:)
Monday, May 28, 2007
Viata mea - un vultur -
"Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. " - Langston Hughes -
Viata mea - e buna si rea, ce ii dau ia si mesteca si cateodata scuipa (cand nu-i place), cica ar fi normal !!
Zic eu ca viata mea e ca un vultur, nu se lasa, ma taraie peste tot pe unde vrea, ea isi intinde aripile si eu nu pot zbura ... e vina ei? nuuuu...
Poate e vina ei, ca vrea prea multe, poate a mea ca nu ma pot inalta... poate a mea ca vreau prea multe si-s prea mandra sa cer si a ei ca "doarme in post":)
Oricum ar fi intre noi exista niste inadvertente, suntem putin in contratimp...
Ma mai gandesc... oricum incerc sa comunic, si asta e suficient acum:)
Sunday, May 27, 2007
If you love somebody, set them free (??!?? wtf !!!)
E numai titlul unui cantec...
In realitate, cine poate face asta? Cum sa-ti lasi speranta si zambetul si viitorul pe care ti-l doresti? Cum sa-ti faci singur rau? Cum sa-ti omori din fasa toate dorintele? Si mai ales pentru ce? Cand tu nu poti?
Daca ar fi altceva, sa am un capat de care sa ma leg, o gresala cat de mica de care sa ma invinovatesc, despartirea ar fi mai usoara... sunt totusi rationala, un om ancorat in realitate, un om care isi doreste un licar de fericire, dar totusi un om, care are nevoie de "motive", de "realitati" si de vise ... sunt EU!! Trezeste-te si vezi-ma!! EU!!! Nu alta pe care poti s-o "programezi" cum vrei tu!
Poate daca as fi altceva si nu omul care a luptat o viata si si-a indeplinit visele, poate, zic, as reusi ... dar nu sunt!
Sunt decat o fiinta care "vrea" ca asa sunt, poate gresesc, poate nu... caci ce ne deosebeste de alte vertebrate este vointa ! Si eu, asta o am, pe deplin!
Si cu ce gresesc daca vreau? Pot sa fac pe altii sa vrea? NU, le dau posibilitatea alegerii... dar nu pot fi ipocrita!
"Vai, ce fericita sunt ca tu esti fericit" (si eu stau cu ochii rosii si sufletul ars si gol... cum sa spun asta (??!!??) cand simt ca stomacul meu e ca un sac de box si dimineata ma trezesc cu tine in gand si nu pot sa fac nimic...) bleah... NU POT si nu vreau sa spun asta!
Pot sa fiu orice altceva, dar ipocrita, NU !!
Ori tu, TU! asta imi ceri !! Sa ma extaziez in fata "fericirii tale viitoare" de om strans cu usa care face ce face pentru ca "asa e corect", pentru ca "am facut o enorma gresala si regret din tot sufletul" .... !!!! WTF !!! Nu vrei sa te si felicit ???!!! Ia-ti gandul !!
Dar la enorma MEA gresala ca am investit in TINE ceea ce altii au cersit si nu le-am dat??? Fata de asta EU cum sa fiu? Iarasi ipocrita? Sa zic "n-a fost sa fie"???!!!
Atitudinea asta de loser nu o am inca implementata!!! Si nici n-o sa am vreodata!!
Singurul lucru pe care pot sa ti-l mai spun este ca "esti liber sa iti iei o decizie, chiar daca in momentul asta este cea mai proasta decizie pe care ai luat-o vreodata!"
Si nu stiu de ce simt ca ai s-o simti si tu pe deplin in urmatorii ani...
Un om care decat isi accepta greselile si nu lupta sa le indrepte, merita sa le si traiasca!
.
P.S. Hey, Rambo, las-o mai usor, mai am nevoie de stomac ... unde dracu' am pus numarul cosmeticienei? Luni ma duc la munca n-am nevoie de pungile astea si de ochi rosii...
Viata merge inainte, dar nu pot sa fiu ipocrita!!!
"Macar TU sa ma intelegi" imi spui... dar lasa-ma sa inteleg ce pot eu... nu ce vrei TU!
Suna... ma duc la sala, m-or lasa cu ochelarii de soare???
In realitate, cine poate face asta? Cum sa-ti lasi speranta si zambetul si viitorul pe care ti-l doresti? Cum sa-ti faci singur rau? Cum sa-ti omori din fasa toate dorintele? Si mai ales pentru ce? Cand tu nu poti?
Daca ar fi altceva, sa am un capat de care sa ma leg, o gresala cat de mica de care sa ma invinovatesc, despartirea ar fi mai usoara... sunt totusi rationala, un om ancorat in realitate, un om care isi doreste un licar de fericire, dar totusi un om, care are nevoie de "motive", de "realitati" si de vise ... sunt EU!! Trezeste-te si vezi-ma!! EU!!! Nu alta pe care poti s-o "programezi" cum vrei tu!
Poate daca as fi altceva si nu omul care a luptat o viata si si-a indeplinit visele, poate, zic, as reusi ... dar nu sunt!
Sunt decat o fiinta care "vrea" ca asa sunt, poate gresesc, poate nu... caci ce ne deosebeste de alte vertebrate este vointa ! Si eu, asta o am, pe deplin!
Si cu ce gresesc daca vreau? Pot sa fac pe altii sa vrea? NU, le dau posibilitatea alegerii... dar nu pot fi ipocrita!
"Vai, ce fericita sunt ca tu esti fericit" (si eu stau cu ochii rosii si sufletul ars si gol... cum sa spun asta (??!!??) cand simt ca stomacul meu e ca un sac de box si dimineata ma trezesc cu tine in gand si nu pot sa fac nimic...) bleah... NU POT si nu vreau sa spun asta!
Pot sa fiu orice altceva, dar ipocrita, NU !!
Ori tu, TU! asta imi ceri !! Sa ma extaziez in fata "fericirii tale viitoare" de om strans cu usa care face ce face pentru ca "asa e corect", pentru ca "am facut o enorma gresala si regret din tot sufletul" .... !!!! WTF !!! Nu vrei sa te si felicit ???!!! Ia-ti gandul !!
Dar la enorma MEA gresala ca am investit in TINE ceea ce altii au cersit si nu le-am dat??? Fata de asta EU cum sa fiu? Iarasi ipocrita? Sa zic "n-a fost sa fie"???!!!
Atitudinea asta de loser nu o am inca implementata!!! Si nici n-o sa am vreodata!!
Singurul lucru pe care pot sa ti-l mai spun este ca "esti liber sa iti iei o decizie, chiar daca in momentul asta este cea mai proasta decizie pe care ai luat-o vreodata!"
Si nu stiu de ce simt ca ai s-o simti si tu pe deplin in urmatorii ani...
Un om care decat isi accepta greselile si nu lupta sa le indrepte, merita sa le si traiasca!
.
P.S. Hey, Rambo, las-o mai usor, mai am nevoie de stomac ... unde dracu' am pus numarul cosmeticienei? Luni ma duc la munca n-am nevoie de pungile astea si de ochi rosii...
Viata merge inainte, dar nu pot sa fiu ipocrita!!!
"Macar TU sa ma intelegi" imi spui... dar lasa-ma sa inteleg ce pot eu... nu ce vrei TU!
Suna... ma duc la sala, m-or lasa cu ochelarii de soare???
Thursday, May 24, 2007
Bataia pe "os"
Te uiti cum neavand ce face unii investesc de dragul de a baga banii in ceva!
Cumpara tot ce apare pe piata, platesc pana la ultimul leut pentru ca altii se "bat" pe un lucru.
Daca este o licitatie, hop in turma, sa nu cumva sa ia unul ce "e bun" si ei sa ramana cu buza umflata:) Se spioneaza, se tradeaza unul pe altul, se aliaza si se despart, sunt suspiciosi si nervosi, preseaza si se plang ca nu sunt "bagati in seama"...
Nu ii intereseaza daca merita, se ingramadesc, se calca pe bataturi, isi dau coate sa treaca mai in fata, asuda in fata preturilor dar liciteaza!
Strang din dinti si platesc!
Platesc pretul care nu face, doar ca sa cumpere ei si nu altii!
Sarmana lume bogata, ai ajuns sa cumperi toate resturile altora pentru ca nu mai ai ce face cu banii! Bani facuti din truda alora care s-au "multumit" cu salariul minim pe economie, bani facuti pe lacrimile altora care nu si-au luat nici macar acele salarii...
Si se intorc acasa, storsi de vlaga, epuizati de efortul de a zice "da" si cu conturile goale doar doar s-or mai pricopsi din ceva!
Si se pun pe asteptat cu zambetul pe buze ca au ceva ce altii n-au, dar ce fac cu el? Inca nu stiu! Dar au:)
Cumpara tot ce apare pe piata, platesc pana la ultimul leut pentru ca altii se "bat" pe un lucru.
Daca este o licitatie, hop in turma, sa nu cumva sa ia unul ce "e bun" si ei sa ramana cu buza umflata:) Se spioneaza, se tradeaza unul pe altul, se aliaza si se despart, sunt suspiciosi si nervosi, preseaza si se plang ca nu sunt "bagati in seama"...
Nu ii intereseaza daca merita, se ingramadesc, se calca pe bataturi, isi dau coate sa treaca mai in fata, asuda in fata preturilor dar liciteaza!
Strang din dinti si platesc!
Platesc pretul care nu face, doar ca sa cumpere ei si nu altii!
Sarmana lume bogata, ai ajuns sa cumperi toate resturile altora pentru ca nu mai ai ce face cu banii! Bani facuti din truda alora care s-au "multumit" cu salariul minim pe economie, bani facuti pe lacrimile altora care nu si-au luat nici macar acele salarii...
Si se intorc acasa, storsi de vlaga, epuizati de efortul de a zice "da" si cu conturile goale doar doar s-or mai pricopsi din ceva!
Si se pun pe asteptat cu zambetul pe buze ca au ceva ce altii n-au, dar ce fac cu el? Inca nu stiu! Dar au:)
Monday, May 21, 2007
Intr-o zi....
Ramaii undeva pe o carare, singur. Te uiti in stanga si in dreapta si nu mai e nimeni, cu toate astea iti aduci aminte ca mergeai cu cineva umar la umar... sau mana in mana? ... Memoria, bat-o vina:( Si graba sa fugi dupa ce iti doreai!
De cand n-ai mai privit in jurul tau?
De cand n-ai mai auzit o vorba buna spusa din suflet?
De cand nu ti-a mai pasat de ce ii place altcuiva?
De cand e atata singuratate in jurul tau, stii cumva?
Unde ai fost? Nu mai stii...
Ce vroiai? Ai uitat...
A mai ramas cararea... si o urmezi... poate la capatul ei iti aduci aminte.Singur.
Poate intrebi... si ti se va da un raspuns.
Insa nu mai uita!
Trebuie sa nu mai uiti... sa intrebi si sa asculti, sa privesti si sa vezi, sa zambesti si sa speri... si atunci ai sa simti cum cineva de tine de mana si nu mai esti singur....
Intr-o zi cararea se va sfarsi... sper ca vei vedea macar ce am scris pana atunci daca inca nu ma auzi acum, daca inca nu simti cat esti de singur .... poate nu va fi asa de tarziu....
Vangelis - Maybe Forever
De cand n-ai mai privit in jurul tau?
De cand n-ai mai auzit o vorba buna spusa din suflet?
De cand nu ti-a mai pasat de ce ii place altcuiva?
De cand e atata singuratate in jurul tau, stii cumva?
Unde ai fost? Nu mai stii...
Ce vroiai? Ai uitat...
A mai ramas cararea... si o urmezi... poate la capatul ei iti aduci aminte.Singur.
Poate intrebi... si ti se va da un raspuns.
Insa nu mai uita!
Trebuie sa nu mai uiti... sa intrebi si sa asculti, sa privesti si sa vezi, sa zambesti si sa speri... si atunci ai sa simti cum cineva de tine de mana si nu mai esti singur....
Intr-o zi cararea se va sfarsi... sper ca vei vedea macar ce am scris pana atunci daca inca nu ma auzi acum, daca inca nu simti cat esti de singur .... poate nu va fi asa de tarziu....
Vangelis - Maybe Forever
Sa crezi!
Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor.
- Eleanor Roosevelt -
Vangelis - La petite fille de la mer
Luni.
E luni. O noua zi. Un inceput de saptamana. Un inceput de drum. Drum nou? Drum vechi? Drum prin realitate. Realitatea cotidiana. Cruda si fara vise.
Luni. O zi in care visele nu mai au ce cauta.
Luni. Ziua in care te aduni sa faci "fata". Ziua in care trebuie sa te aduni si sa mergi cu capul sus.
Luni. Ziua in care orice te-ar durea trebuie sa dispara.
Luni. Ziua in care tu trebuie s-o iei de la capat, ca intr-un labirint. Drum prestabilit, fara sfarsit.
Luni. Ziua in care trebuie sa fii asa cum te stiu toti, puternic si fara infrangeri.
Luni. Ziua in care trebuie sa poti si sa zambesti, cand in sufletul tau ploua si chiar daca ai murit un pic trebuie sa fii TU cel pe care EI il vor.
Luni. Ziua in care vei fi devorat iarasi. Ziua in care hranesti bestia.
Luni, dupa duminica. Care te sfasie, se hraneste cu sangele si carnea ta, cu visele tale si cu durerea ta.
Luni. Care iti cere mai mult decat poti da. Si dai, inca o data...
Luni. Ziua cand mergi mai departe.
Pentru ca trebuie.
Luni.
Vangelis - Alpha
Luni. O zi in care visele nu mai au ce cauta.
Luni. Ziua in care te aduni sa faci "fata". Ziua in care trebuie sa te aduni si sa mergi cu capul sus.
Luni. Ziua in care orice te-ar durea trebuie sa dispara.
Luni. Ziua in care tu trebuie s-o iei de la capat, ca intr-un labirint. Drum prestabilit, fara sfarsit.
Luni. Ziua in care trebuie sa fii asa cum te stiu toti, puternic si fara infrangeri.
Luni. Ziua in care trebuie sa poti si sa zambesti, cand in sufletul tau ploua si chiar daca ai murit un pic trebuie sa fii TU cel pe care EI il vor.
Luni. Ziua in care vei fi devorat iarasi. Ziua in care hranesti bestia.
Luni, dupa duminica. Care te sfasie, se hraneste cu sangele si carnea ta, cu visele tale si cu durerea ta.
Luni. Care iti cere mai mult decat poti da. Si dai, inca o data...
Luni. Ziua cand mergi mai departe.
Pentru ca trebuie.
Luni.
Vangelis - Alpha
Sunday, May 20, 2007
"Revelatia zilei : nu poti pierde ce nu ai "
Am citit asta pe un blog unde mi-e drag sa descopar, de fiecare data, valoare si sensibilitate.
Am avut si eu, azi, aceeasi revelatie, in plus cu durerea ca am pierdut si ceea ce stiu ca as fi putut avea...
Am invatat sa privesc partea buna a lucrurilor in orice situatie, oricat de mizerabila ar fi aceasta.
Si exista parti bune. Exista motive, gesturi, zambete, sperante, vise, realitati, sentimente. Exista incredere, bunatate, amintiri frumoase.
Mi-e drag sa le adun si sa le pastrez.
Si iara multumesc pentru fiecare clipa pe care o traiesc, chiar daca uneori cu lacrimi pe obraz.
Asa sunt eu, renasc din fiecare strop de cenusa dupa ce am ars pana la ultima suflare.
Un prieten drag, mai deunazi, vroia sa-mi numere "vietile pierdute" si a constatat ca sunt 8 (cu totul, adunand cam tot ce mi se intamplase pana acum).
Oare asta e ultima? sau mai sunt inca de "ars" vreo duzina?
Cand stii ca s-a sfarsit? Cand nu mai simti nimic? Atunci ar trebui sa ma bucur... simt!
Simt ca am mai "murit" o data!
Vangelis - Missing
Am avut si eu, azi, aceeasi revelatie, in plus cu durerea ca am pierdut si ceea ce stiu ca as fi putut avea...
Am invatat sa privesc partea buna a lucrurilor in orice situatie, oricat de mizerabila ar fi aceasta.
Si exista parti bune. Exista motive, gesturi, zambete, sperante, vise, realitati, sentimente. Exista incredere, bunatate, amintiri frumoase.
Mi-e drag sa le adun si sa le pastrez.
Si iara multumesc pentru fiecare clipa pe care o traiesc, chiar daca uneori cu lacrimi pe obraz.
Asa sunt eu, renasc din fiecare strop de cenusa dupa ce am ars pana la ultima suflare.
Un prieten drag, mai deunazi, vroia sa-mi numere "vietile pierdute" si a constatat ca sunt 8 (cu totul, adunand cam tot ce mi se intamplase pana acum).
Oare asta e ultima? sau mai sunt inca de "ars" vreo duzina?
Cand stii ca s-a sfarsit? Cand nu mai simti nimic? Atunci ar trebui sa ma bucur... simt!
Simt ca am mai "murit" o data!
Vangelis - Missing
Sa stii sa prinzi o stea ...
"Sa stii sa prinzi o stea..." expresia asta mie, personal, imi spune multe, atat de multe ca nu stiu cu ce sa incep:)
Prima data cand am auzit-o eram prea tanara sa o inteleg si am crezut ca sensul ei e sa cresc atat de mare si de desteapta ca sa stiu cum ajung la stele si sa le ating:) A fost bine si asta:)
Al doilea sens pe care l-am perceput a fost cand m-am indragostit prima data:) mi se parea ca am prins steaua mea norocoasa si de aici inainte nu ii voi da drumul, ea imi va lumina viata si ma va face fericita!! Nu a fost steaua mea:) era decat una din cele pe care le voi atinge pe parcursul vietii mele... a fost prima:)
A doua oara, cand am crezut ca am prins-o, nu mi-a adus decat o dezamagire, degeaba incercam eu s-o infrumusetez cu sentimentele mele, ea ramanea stearpa, golasa si rece si era din ce in ce mai departe... pana am eliberat-o si a plecat!
A trecut timp si m-am luptat cu multe prin viata nemaivoind sa prind stele, ma multumeam cu "adevarurile realitatii cotidiene" pana intr-o zi cand a venit la mine si m-a luat de mana si mi-a zambit:) ea m-a prins, nu eu! Si de asta n-am stiut s-o pastrez:( mi-a incalzit sufletul si m-a facut sa imi aduc aminte sa privesc in sus si sa caut sensuri si ratiuni si vise si un strop de fericire! Si sa lupt! Sa lupt pentru mine, pentru ceea ce sunt si voi fi, pentru a-mi simti sufletul cald si curat!
Abia acum am inteles al treilea sens, stelele pe care am stiut sa le prind au fost cele care s-au nascut din mine, din nevoile si aspiratiile mele, din sentimentele si sperantele mele, cele pe care le-am luminat apoi cu implinirile mele:)
"Sa stii sa prinzi o stea ... ", sa stii sa iti urmezi visul si calea, sa stii sa oferi, sa iubesti si sa speri, sa fii drept si bun! Sa poti sa te inalti pana la ea si sa o aprinzi! Cineva o va vedea:)
Vangelis - Conquest of Paradise
Prima data cand am auzit-o eram prea tanara sa o inteleg si am crezut ca sensul ei e sa cresc atat de mare si de desteapta ca sa stiu cum ajung la stele si sa le ating:) A fost bine si asta:)
Al doilea sens pe care l-am perceput a fost cand m-am indragostit prima data:) mi se parea ca am prins steaua mea norocoasa si de aici inainte nu ii voi da drumul, ea imi va lumina viata si ma va face fericita!! Nu a fost steaua mea:) era decat una din cele pe care le voi atinge pe parcursul vietii mele... a fost prima:)
A doua oara, cand am crezut ca am prins-o, nu mi-a adus decat o dezamagire, degeaba incercam eu s-o infrumusetez cu sentimentele mele, ea ramanea stearpa, golasa si rece si era din ce in ce mai departe... pana am eliberat-o si a plecat!
A trecut timp si m-am luptat cu multe prin viata nemaivoind sa prind stele, ma multumeam cu "adevarurile realitatii cotidiene" pana intr-o zi cand a venit la mine si m-a luat de mana si mi-a zambit:) ea m-a prins, nu eu! Si de asta n-am stiut s-o pastrez:( mi-a incalzit sufletul si m-a facut sa imi aduc aminte sa privesc in sus si sa caut sensuri si ratiuni si vise si un strop de fericire! Si sa lupt! Sa lupt pentru mine, pentru ceea ce sunt si voi fi, pentru a-mi simti sufletul cald si curat!
Abia acum am inteles al treilea sens, stelele pe care am stiut sa le prind au fost cele care s-au nascut din mine, din nevoile si aspiratiile mele, din sentimentele si sperantele mele, cele pe care le-am luminat apoi cu implinirile mele:)
"Sa stii sa prinzi o stea ... ", sa stii sa iti urmezi visul si calea, sa stii sa oferi, sa iubesti si sa speri, sa fii drept si bun! Sa poti sa te inalti pana la ea si sa o aprinzi! Cineva o va vedea:)
Vangelis - Conquest of Paradise
Monday, March 12, 2007
Tristeti
Aceasta inventie minunata care este Internetul imi ofera in fiecare zi noi surprinderi si in acelasi timp noi dezamagiri.
Dupa 12 ani de cand "navighez" in cele mai indepartate "ferestre" care mi se deschid cand il accesez, raman inca uimita de dualitatea celor care il folosesc.
Stiu ca oricine isi doreste sa fie faimos, invidiat si iubit, dar aici, pe Internet, unii ridica IMAGINEA la rang de arta:) si nu o spun in sensul bun al cuvantului.
Crearea unei imagini care sa ii infatiseze "buni, spirituali si plini de calitati" le ocupa tot timpul. Isi aleg cu grija toate cuvintele, incearca sa se scoata in evidenta cu "panseuri" adanci, alearga dupa stiri pe care sa le improaste cu noroi, creaza situatii in care ei sunt personajele pozitive, super-eroii! Si continua sa isi creeze o imagine care nu ii defineste. Orice handicap si-l ascund cu grija dorindu-si din tot sufletul ca viata lor sa se confunde cu viata acelui ideal personaj nou creat.
Ii vezi stand in fata unui monitor razand si plangand, traind numai ca sa citeasca fiecare rand care ii ridica in slavi, falsificand tot ce se poate (pana si zambetul) si aruncand cu pietre in cei care au tupeul sa le incalce teritoriul. Manipuleaza pe cei care se prind in mreaja lor asmutindu-i unul contra altuia.
Traiesc intr-o lume falsa care sa le dea impresia ca sunt atotputernici.
Mai exista unii din acestia care sunt liberi de iluzia internetului dar sunt rapid depistati de oamenii imprejurul carora graviteaza. Unii din ei sunt considerati parveniti, imitatori si hoti. Multi dintre ei sunt frustrati, depresivi si violenti. Iar altii pur si simplu sunt tratati de doctori - in lumea reala.
Am invatat sa nu ma extaziez fata de internauti dar unii la prima vedere chiar imi plac. Mai sper ca posturile lor sunt adevarate, ca vin din suflet, din cultura si mai ales din cei sapte ani de acasa. Mai grav e cand isi dau in petec! Si ce sa le faci? Sa le bati obrazul ca au sarit parleazul sau sa ii lasi in plata Domnului?
Ce ar fi mai rau? Sa te implici intr-un razboi sau sa astepti sa treaca apa sa ii ia?
Cica, cine e mai destept cedeaza primul spune proverbul, dar tot el spune ca "vorba taie mai rau decat sabia".
Eu, prefer cuvintele lui Confucius "Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor."
Dupa 12 ani de cand "navighez" in cele mai indepartate "ferestre" care mi se deschid cand il accesez, raman inca uimita de dualitatea celor care il folosesc.
Stiu ca oricine isi doreste sa fie faimos, invidiat si iubit, dar aici, pe Internet, unii ridica IMAGINEA la rang de arta:) si nu o spun in sensul bun al cuvantului.
Crearea unei imagini care sa ii infatiseze "buni, spirituali si plini de calitati" le ocupa tot timpul. Isi aleg cu grija toate cuvintele, incearca sa se scoata in evidenta cu "panseuri" adanci, alearga dupa stiri pe care sa le improaste cu noroi, creaza situatii in care ei sunt personajele pozitive, super-eroii! Si continua sa isi creeze o imagine care nu ii defineste. Orice handicap si-l ascund cu grija dorindu-si din tot sufletul ca viata lor sa se confunde cu viata acelui ideal personaj nou creat.
Ii vezi stand in fata unui monitor razand si plangand, traind numai ca sa citeasca fiecare rand care ii ridica in slavi, falsificand tot ce se poate (pana si zambetul) si aruncand cu pietre in cei care au tupeul sa le incalce teritoriul. Manipuleaza pe cei care se prind in mreaja lor asmutindu-i unul contra altuia.
Traiesc intr-o lume falsa care sa le dea impresia ca sunt atotputernici.
Mai exista unii din acestia care sunt liberi de iluzia internetului dar sunt rapid depistati de oamenii imprejurul carora graviteaza. Unii din ei sunt considerati parveniti, imitatori si hoti. Multi dintre ei sunt frustrati, depresivi si violenti. Iar altii pur si simplu sunt tratati de doctori - in lumea reala.
Am invatat sa nu ma extaziez fata de internauti dar unii la prima vedere chiar imi plac. Mai sper ca posturile lor sunt adevarate, ca vin din suflet, din cultura si mai ales din cei sapte ani de acasa. Mai grav e cand isi dau in petec! Si ce sa le faci? Sa le bati obrazul ca au sarit parleazul sau sa ii lasi in plata Domnului?
Ce ar fi mai rau? Sa te implici intr-un razboi sau sa astepti sa treaca apa sa ii ia?
Cica, cine e mai destept cedeaza primul spune proverbul, dar tot el spune ca "vorba taie mai rau decat sabia".
Eu, prefer cuvintele lui Confucius "Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor."
Sunday, March 11, 2007
Legea 290/2003
"Legea nr. 290/2003 are ca obiect acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace între Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947."
Cum s-ar zice sunt o "fericita" mostenitoare dupa o lege... si cam la atat s-ar rezuma asta.
M-am apucat de dosar in speranta ca cei ce au murit n-au murit degeaba, ca toata agoniseala lor care a ingrasat pe altii o sa revina (ciuntita si cam tarziu) in familia mea. Nu va dati seama ce cutie a Pandorei am deschis din senin!
Alearga dupa acte, copii legalizate, fa petitii, cauta martori (cati au mai ramas, celorlalti zi-le "sa va fie tarana usoara!" si pune-te pe alergat iara sa identifici cine a mai ramas), o intreaga nebunie in speranta ca undeva, candva s-o face putina dreptate...
Terminai cu lista inmanata de reprezentantii celor ce trebuie s-o aplice si asteptai cuminte in banca mea sa se faca dreptate (pasamite asa sunt eu, increzatoare)!
Si trecu timpul, uitai de dosar in viltoarea altor lucruri de care mi se parea mai "prioritar" sa ma ocup!
Pana intr-o zi cand primii o scrisorica prin care mi se aducea la cunostinta ca in conformitate cu niste norme metodologice de aplicare a aceleiasi Legi publicate la 3 ani dupa aceasta, trebuie sa fac dovada "corespondentei" cu institutiile statului unde au ramas bunurile dupa care trebuia sa primesc o despagubire/compensatie.
Bine ca nu m-au pus sa ii aduc pe cei ce au semnat Tratatul:D
Apuca-te iara, da telefoane, cauta adrese, scrie scrisori, gandeste-te cum sa faci sa iti iei concediu sa pleci la locul "faptei" sa dezamorsezi alt impediment in calea onorabila de a recupera ce s-o mai putea...
Intr-un final (dupa o gramada de nervi facuti si bani cheltuiti) alergai victorioasa cu raspunsurile sa completez dosarul!
Acum astept... sunt tare curioasa ce o sa ne mai ceara!
Daca ne luam dupa sezoanele trecute am fi la al 16-lea:) numai sa nu fie SF !!
Cum s-ar zice sunt o "fericita" mostenitoare dupa o lege... si cam la atat s-ar rezuma asta.
M-am apucat de dosar in speranta ca cei ce au murit n-au murit degeaba, ca toata agoniseala lor care a ingrasat pe altii o sa revina (ciuntita si cam tarziu) in familia mea. Nu va dati seama ce cutie a Pandorei am deschis din senin!
Alearga dupa acte, copii legalizate, fa petitii, cauta martori (cati au mai ramas, celorlalti zi-le "sa va fie tarana usoara!" si pune-te pe alergat iara sa identifici cine a mai ramas), o intreaga nebunie in speranta ca undeva, candva s-o face putina dreptate...
Terminai cu lista inmanata de reprezentantii celor ce trebuie s-o aplice si asteptai cuminte in banca mea sa se faca dreptate (pasamite asa sunt eu, increzatoare)!
Si trecu timpul, uitai de dosar in viltoarea altor lucruri de care mi se parea mai "prioritar" sa ma ocup!
Pana intr-o zi cand primii o scrisorica prin care mi se aducea la cunostinta ca in conformitate cu niste norme metodologice de aplicare a aceleiasi Legi publicate la 3 ani dupa aceasta, trebuie sa fac dovada "corespondentei" cu institutiile statului unde au ramas bunurile dupa care trebuia sa primesc o despagubire/compensatie.
Bine ca nu m-au pus sa ii aduc pe cei ce au semnat Tratatul:D
Apuca-te iara, da telefoane, cauta adrese, scrie scrisori, gandeste-te cum sa faci sa iti iei concediu sa pleci la locul "faptei" sa dezamorsezi alt impediment in calea onorabila de a recupera ce s-o mai putea...
Intr-un final (dupa o gramada de nervi facuti si bani cheltuiti) alergai victorioasa cu raspunsurile sa completez dosarul!
Acum astept... sunt tare curioasa ce o sa ne mai ceara!
Daca ne luam dupa sezoanele trecute am fi la al 16-lea:) numai sa nu fie SF !!
Cu ce ne nastem si ce dobandim? Oare merita?
M-am nascut intr-o familie de oameni care stiau exact ce vor pentru ei si pentru copilul lor. Mostenirea mea ereditara a fost marcata de o atmosfera de intelegere, bunatate, fermitate si reusite... ale altora. Eu am crescut haotic pentru ca nu am inteles sa fiu condusa in nici un fel ...
Pentru unii suna rau, pentru mine cred ca a fost mediul perfect:)
M-am dezvoltat in ce directie am vrut pentru ca toate usile imi erau deschise, la toate intrebarile mi s-a dat raspuns iar cunoasterea nu mi-a fost ingradita de nimic. Eu zic ca e mult pentru acele vremuri si le multumesc parintilor mei.
Intotdeauna mi-a placut sa conduc si nu aratam indurare celor care nu puteau sa ajunga la nivelul meu. In timp, am invatat ca unii pur si simplu nu vor sau nu pot. Trist. Dar adevarat.
Orice am incercat mi-a reusit, asta datorita faptului ca eram bine pregatita si mi-o doream suficient de mult ca sa lupt cu ardoarea celui care stie ce vrea.
Mai apoi am invatat ca nu pot lasa nimic la voia intamplarii si ca reusitele nu stau numai in noroc ci trebuie indelung pregatite. Asa ca am inceput sa invat. Mult.
Am intalnit oameni care m-au ajutat si mi-au respectat deciziile si altii care nu au facut decat sa incerce sa ma opreasca. Am cunoscut invidia. A lor.
Am invatat sa o combat.
Si acum mai invat. Eu zic ca merita. Ma uit in urma si nu regret nimic. Nici macar anii care au trecut.
Si le multumesc tuturor care mi-au dat sansa sa ii cunosc. Si sa ma cunosc.
Vangelis - I'll find my way home
Pentru unii suna rau, pentru mine cred ca a fost mediul perfect:)
M-am dezvoltat in ce directie am vrut pentru ca toate usile imi erau deschise, la toate intrebarile mi s-a dat raspuns iar cunoasterea nu mi-a fost ingradita de nimic. Eu zic ca e mult pentru acele vremuri si le multumesc parintilor mei.
Intotdeauna mi-a placut sa conduc si nu aratam indurare celor care nu puteau sa ajunga la nivelul meu. In timp, am invatat ca unii pur si simplu nu vor sau nu pot. Trist. Dar adevarat.
Orice am incercat mi-a reusit, asta datorita faptului ca eram bine pregatita si mi-o doream suficient de mult ca sa lupt cu ardoarea celui care stie ce vrea.
Mai apoi am invatat ca nu pot lasa nimic la voia intamplarii si ca reusitele nu stau numai in noroc ci trebuie indelung pregatite. Asa ca am inceput sa invat. Mult.
Am intalnit oameni care m-au ajutat si mi-au respectat deciziile si altii care nu au facut decat sa incerce sa ma opreasca. Am cunoscut invidia. A lor.
Am invatat sa o combat.
Si acum mai invat. Eu zic ca merita. Ma uit in urma si nu regret nimic. Nici macar anii care au trecut.
Si le multumesc tuturor care mi-au dat sansa sa ii cunosc. Si sa ma cunosc.
Vangelis - I'll find my way home
Subscribe to:
Posts (Atom)